O să vorbesc despre una
dintre inițierile în arta de a fi femeie, de a fi stapana vieții tale. Inevitabl este faptul că
vom mai discuta și despre alte arhetipuri
care îți guvernează psihicul fără ca tu să realizezi acest lucru.
Da!
Ți se pare că nu ai auzit bine?
Cu
siguranță, până acum, nu ai știut că
poti fi chiar și o veritabilă
Prostituată!
Ei, hai nu te supăra și citește-mă în
continuare pentru că o să îmi dai dreptate și o să îmi spui tu singură că poți.
Când am spus că oricare dintre noi se poate
numi, într-o oareceare situație, Prostituată, m-am referit la faptul că femeia, are capacitatea să avertizeze în momentul în care simte că ești pe cale de a face târgul cu Diavolul, vânzându-și
integritatea, valoarea, visurile, libertatea de a fi tu însuți, primind ca
răsplată, siguranța zilei de mâine.
Ia să te văd acum!
Spune-mi că tu n-ai făcut niciun
compromis de acest gen, până la această vârstă!.
Acum mai ești revoltată pe ceea ce eu
scriam mai sus? Acum îmi poți da dreptate?
În decursul anilor fiecare dintre noi
am vândut părticele de suflet, în diverse ipoztaze, pur și simplu că așa am
fost educate. Femeia trebuie să depindă de un bărbat pentru a supraviețui și că
trebuie să aibă o protecție masculină în situațiile în care se întâmplă să fie
amenințată din punct de vedere fizic.
Ia spune-mi și mie de câte ori nu ai
spus ,,DA’’ unui părinte, unui profesor, unui sef, unui bunic, soțului sau
vreunui iubit...etc, chiar și atunci când sufletul tău ar fi spus ,,NU’’ cu
toată ființa ta?
AHA! Cun este ? Imi dai dreptate?
Acum
cred că m-ai înțeles că a fi Prostituată nu se rezumă doar la situația în care
ajungi să îți vinzi trupul pentru a obține partea financiară. La fel de bine ne
putem numi astfel și în momentul în care ne vindem principiile și idealurile,
ne vindem credința, ne vindem inteligența, mintea, libertatea de mișcare sau de
exprimare și orice altceva ce decidem să facem spunând ,,DA’’ atunci când
răspunsul, care vine din suflet, ar fi ,,NU’’. În toate aceste
situații ne aflăm în rolul Prostituatei.
Profesoara, numită în acest caz, ,, Prostitutie’’, are un rol foarte important
în astfel de cazuri. Ea vine să ne arate lipsa de demnitate și să ne spună să
nu ne vindem sufletu care este de fapt spațiul în care sălășluiește puterea
noastră personală.
Am cunoscut, de-a lungul timpului, multe
femei, printer care m-am numărat și eu, care au rămas ani la rând într-un loc de muncă, în căsnicii
mizerabile, în relații nefericite doar de dragul unei sigurante material sau
financiare călcându-și în picioare respectul de sine, subrezindu-și încrederea
în forțele proprii.
Intr-o astfel de situație am fost 22 de
ani și daca scriu acum ceia ce scriu ,o fac conștientă și responsabilă.
Primind învățăturile mamei mele legate de
viață și de instituția căsătoriei, crescută într-un mediu rural cu rușinea
implantată în creier dar și până în măduva oaselor, am hotărât să mă căsătoresc
mult prea devreme doar pentru faptul că mi se repetat aproape obsesiv că: fata
trebuie să fie domnișoară cănd îmbracă rochia albă de mireasă și pășește peste
pragul bisericii pentru săvâșirea fintei taine a cununiei. Că doar atunci poți
avea o viață de cuplu fericită, că iubirea nu poate fi iubire în afara
căsătoriei…și multe astfel de sfaturi.
Ei da! M-am căsătorit domnișoară! Am urmat
drumuri impuse de părinți și de societate și ce am realizat? Mi-am vândut în
primul rând tinerețea, aș putea spune chiar copilăria, pentru că la foarte
scurt timp a apărut și copilul fiind un
copil cu copil căreia i se cerea să fie o mamă bună, o gospodină desăvîrșită, o
soție experimentată (în situația în care nimeni nu îmi explicase ce presupune
asta iar vremurile nu ne dădeau posibilitatea să ne informăm din surse
externe), să am și un câștig financiar ( făcând naveta 14 km dus întors,
zilnic,)…
Mi-am vândut copilăria, tinerețea, idealurile, visurile, talentul cu scopul ca
soțul meu să mă protejeze, să mă susțină, să mă iubească și să aibă grijă de
mie.
AIUREA!
Nu am primit nimic din toate acestea. M-am
trezit cu un munte de obligații și responsabilităti, pe umeri, iar în ceea ce
privește grija, am ajuns ca eu să am grijă de el, nicidecum invers.
Am irosit timp prețios, anii cei mai
frumoți din viață, mi-am aruncat la coșul de gunoi valorile, superputerile mele
creatoare dar și creative, am uitat de mine și de tot ceea ce mă putea împlini
profesional.
Am ratat viața! Da! Am ratat-o!
Am fost și apreciată dar și judecată fără
ca judecătorii să fi încălțat pantofii mei, făra să fi mers pe potecile
anevoioase pe care eu am mers. Am fost privită ca un om puternic și așa am
fost. De fapt am devenit forțată de împrejurări.
Nu vreau să mai privesc în urmă, nu vreau
să trec de la o lecție de viață la alta. Nu vreau să fiu în rolul victimei și
nici să fiu compătimită. Nu aștept de la nimeni nimic. Căt timp voi mai avea la
dispoziție, mă voi strădui să învăt toate aceste lecții, să le aprofundez, să
le înțeleg și daca Bunul Dumnezeu îmi va permite, îmi doresc să fiu
înconjurată de femei care încă nu au ajuns să priceapă care le este de fapt
menirea în această viață, să învețe din greselile mele deoarece viața nu este atât de lungă încât să
putem experimenta tot ce se poate numi greșeala ci să învățăm din greșelile
altora care le-au făcut deja și care au
ajuns să le înțeleagă rostul.
Greșelile, de fapt, nu sunt greșeli. În
acele moment am făcut tot ceea ce noi eram convinși că facem bine. Nota am
primit-o peste ani, de la viață!
Acum pot spune că din toate experiențele
trăite, am învățat lecția Prostituției. Am depășit faza în care credeam ca a fi
prostituată înseamnă doar să îți vinzi trupul.
Acum nu mai am de vânzare nimic!
ESTE CLAR?
Talentele, valorile, visurile, ideile,
puterea, timpul și plăcerile mele, NU SUNT DE VÂNZARE! Atâta timp cât mă
întrețin singură, fac ceia ce îmi face plăcere și vă pot spune că o consider ca
fiind cea mai de preț realizare.
Chiar dacă am ajuns la pensie, simt o
deosebită plăcere cănd mă trezesc dimineața și pot face doar ceia ce imi face
plăcere, nefiind condiționată, dirijată, exploatată de nimeni și de nimic.
Mulțumesc neîncetat Atoatecreatorului,
pentru răgazul acordat vieții, de a putea experimenta libertatea spiritului și
al sufletului, libertate către care ar fi bine să poată tinde fiecare femeie.
Toate ar trebui să înțelegem, până nu este
prea târziu, faptul că avem un eu al nostrum, nu avem motive să trecem dintr-un
compromise în altul, să trăim nefericite, făcând pe plac familiei și societății pentru că nimeni nu va veni să
sufere în locul nostrum.
Așa după cum constat la mine, tind să
cred că, fiecare persoană, vine pe
aceste pământ cu un bagaj de
cunoștințe din viețile anterioare căt și cu o zestre unică compusă din
abilități, talente, înclinații, intuiție
și instinct. Tot ce ne rămâne nouă, ca indivizi, este să ne dezvoltăm
capacitatea de identificare a acestora, ca mai apoi, să le putem folosi în
serviciile oferite oamenilor.
Vi se pare imposibil?
Nu!
Cu siguranță se poate !
Incepând
din această clipă lipește-ți pe suflet convingerea că tu nu ești un obiect de
vănzare și că esti o fiintă de valoare. Daca poți, cumpără un medalion, fie el
și dintr-o simplă bucată de lemn sau
plastic, scrie pe el cu majuscule: ,,NU ÎMI VÂND SUFLETUL’’, ,,NU SUNT DE
VÂNZARE’’.
Te sfătuiesc să nu faci asta înainte de
a fi pregătită moral, mental, emoțional, deoarece vei avea parte de numeroase
teste venite din partea celor din jur care se chinuie să se potrivească în colivia
strâmtă în care, în mod inconștient, i-a înghsuit regulile societășii.
De fiecare dată cănd lucrezi în starea
Theta pentru a-ți recupera, recâștiga, reântregi intergritatea ta morală, ca
individ cu credință în Atoatecreator, nu vor întârzia să apară oștile răului,
deghizate în ,,îngeri seducători’’, care
mai de care cu ofertele cele mai
tentante, cu propunerile cele mai seducătoare, pentru a te deturna de la
intenția ta.
Să nu te aștepți să întâlnești un urât
negru și cu coarne. Nu! Ingerii răului
sunt printere noi, au același chip și înfățișare. Se diferă de restul printr-o
parte interioară ne văzută, ambalați în materiale sclipicioase, poleite acum,
findcă suntem în perioada sărbătorilor de iarnă cănd totul este luminous,
feeric și ne poate încurca cu ușurință mintea și căile. Intotdeauna vor veni cu
oferte tentante cu care să ne poată, din nou, cumpăra sufletul prin
influențare, șantaj, contaminare cu dorințe greu de învins. Toate acestea sunt luptele între forțele binelui și
ale răului. Ele vor căuta mijloace cu care să te facă să te îndepărtezi de la
dorința ta de a-ți recâștiga puterea interioară.
Să nu uiți nici o clipă că este nevoie de determinate și o voință puternică de
a scăpa de sub tutela răului. Înarmează-te și protejează- te, sădește-ți în
minte faptul că insăși Iisus a fost ispitit de cel rău, chiar în postul cel de
40 de zile cu promisiunea că i se va pune lumea la picioare, acesta spunând: "eu,
sufletul si puterea mea interioara nu suntem de vanzare."
Ai puterea să alungi astfel de ispite.
Roagăi pe ofertanți să păstreze darul pentru ei. Acestea sunt doar forțele rele
ale Diavolului, care intervin să ne deturneze de la decizia luată exact atunci
când noi ducem luptele cele mai grele pentru recâștigarea sufletului și
implicit a puterii personale.
Fii pregătit. Lupta, este necesar să fie purtată,
ajutată de cele mai puternice arme spirituale, printre care, una este
THETAHELAINGUL, susținut de voință, intuiție și nu în ultimul rând de credința
în puterea noastră susținută permanent de Atoatecreator.
Doresc să vă fac cunoscut faptul că cele mai
complicate relații de colaborare, serviciu, prietenie, afaceri le-am trăit din cauza Prostituției, datorită faptului că
nu am înțeles atunci, la acea vreme, ce
reprezintă pe ansamblu această
,,instituție’’ numită ( PROSTITUȚIE).
Semnând un contract, din dorința de a
trăi confortabil, căutând persoana care să își asume responsabilitățile vieții
în locul tău să nu plângi că suferi asemenea lui Iisus, răstignit pe cruce,
picând astfel și în rolul de victimă.
Exemplul lui Iisus este folosit aici
doar pentru ca tu să înțelegi cam ce te așteaptă, nicidecum să te fac să crezi
că eu pot să simt durerea îndurată de
Domnul nostrum Iisus. Ceea ce pot să-ți spun eu însă, este faptul că, în
momentul în care mi-am descoperit puterea sufletului am avut un șoc emoțional
peste care nu a fost prea simplu să trec.
Am fost femeia care nu a știut să ceară
nimic în schimbul a nimic. Ofeream totul din prea multă conștiină și
responsabilitate. Toți mă vedeau o femeie puternică în afară de mine. Fica mea,
m-a întrebat într-o bună zi: de ce accepți tu această relație? Tu ești o femeie
atât de puternică încât te poți descurca și singură. De ce ai semnat tu acest
contract de prostituată în care îți vinzi atat sufletul cât și trupul și în
plus ești privată de libertate și de putere? În schibul cărei plâți faci asta?
Această întrebare m-a lovit atât de puternic
peste ochi încât am simțit ca și cum m-am trezit dintr-o amorțeala. Ajusese-m
femeia care exista, nu trăia și când mă gândesc că m-am vândut pentru a primi
la schimb iubirea acelui om, oferindu-i puterea sufletului meu împreună cu toat
frumosul lui interior, mă cuprinde o stare de rău pe care o depășescu
transmițându-i recunoștintă pentru lecția predată. Fac asta acum după o
perioadă destul de grea și indelungată în care am luptat pentru recuperarea
emoțională și psihică manifestată ca o stare de depresie. Fica mea cea mare, fiind cadru medical,
începuse să mă trateze de depresie. Am refuzat acest tratament spunându-i că
sunt constientă de ceia ce mi se întâmplă și o rog să își vadă de problemele
ei, pe ale mele mi le voi rezolva singură… și am reușit prin practicarea
diverselor meditații de pe canalul de Youtube iar mai târziu, prin învățarea
tehnicilor de vindecare și a înlocuirii programelor, urmând cursurile de
Thetahealing susținute de Sebastian Radu , la Craiova. Nu am avut nevoie să
merg la cursul introductive. Imediat ce am aflat de acesta, de la una din
prietenele mele, m-am înscris.
Eram deja singură și nemulțumită sufletește
de situație. Cei din jur mă întrebau cu oricare ocazie: de ce singură? Mintea
mea își reproșa o mulțime de lucruri, greșeli, situații. Mă invinovășeam, mă
autopedepseam și mă criticam din orice. Ajunsese-m propriul meu judecător.
Aveam nevoie să simt asta. Mi se implementase atăt de puternic în minte și în
suflet încăt simțeam că mă doare liniștea din jur. Că nu o merit. Plătisem ani
de zile un preț foarte scump semnând contractual acela de ,,PROSTITUATĂ’’.
Durea cumplit gândul că din intenția mea de a fi o femeie de casa, o mamă bună
și iubitoare, o fată cinstită și cu bune maniere, ajunsesem o prostituată cu
certificate de căsătorie.
Stau adesea si mă gândesc că de fapt am
fost chiar mai mult decăt o prostituată. De ce? Păi o astfel de femeie este
plătită pentru niște servicii pe când eu aveam o mulțime de obligații și ca
bonus, oferem acele servicii în baza unui certificate de căsătorie. Da! Dar
eram o femeie cu statut social, ce să mai vorbim!
Mă speria gândul că voi rămăne singură cu
trei fete. Nu mă speriam că nu voi fi
capabilă să mă descurc. Mă speria gura lumii pe care o auzeam ( în mintea mea)
spunând: trei curve și cu măsa patru.
Ei bine, am ajuns și ziua în care, într-un
trei decembrie, m-am trezit din somn și mi-am spus: Gata! Ajunge! Direcția
tribunal. Voi deschide acțiunea de divorț. In trei martie eram deja divorțată,
anulănd de fat contractual de prostituată care arăta foarte frumos, avea o
culoare galbenă spre portocaliu și purta denumirea de CERTIFICAT DE CĂSĂTORIE.
În toți acești ani am avut nenumărate ,,cereri
în căsătorie’’. Cică așa se numește
încă, conviețuirea a două personae de sex diferit! Noutatea într-o astfel de
relație este aceea că nu se mai dorește încheierea oficială a certificatului de
prostituată. Se folosește expresia: nu actele ne țin. Ce frumos! Și mai frumos
decăt pănă acum. Mergi să speli ,să calci, să faci curățenie, să gătești, să suporți toane și tabieturi
căpătatea pe parcursul altor căsnicii și cănd întrebi, așa ca să nu mori
proastă: ce primesc la schimb? ți se răspunde ca și cum ți se face cea mai mare
onoare: păi, ce să primești? Ești soția mea.
Vai, mulțumesc frumos! Sunt copleșită de
generozitatea ta. Mă emoționează până la lacrimi, dar nu pot să nu te întreb:
este nevoie să particip și financiar? Unul din răspunsur a sunat cam așa: păi
ce vrei să te țin pe cheltuiala mea? WOOOW! Ai dreptate bre! Mare dreptate ai.
Ce pregătire ai, că ești foarte intelligent însă un singur lucru nu îl știi: nu
s-a găsit hoțul cu prostul, din păcate. Stai matale cuminte în averea agonisită.
Cauți o prostituată care să ți-o îngrijească căt mai ești în viață că după
moarte nu va fi suficientă să îți satisfaci urmașii.
Ajunsă în acest punct voi face o trecere de
la statutul de prostituată, a femeii, la
cel al copiilor. Și copii pot semna la fel de bine astfel de contracte între ei
și părinții care îi întrețin financiar cerând la scimb copiilor să joace după cum cântă aceștia. Ei bine și astfel de troc se
cheamă tot prostituție și îți pune în față frica de muncă dar și lupta pentru
supraviețuire într-un mod mai lipsit de griji și obligații. Asemeni femeilor,
și copiii aflați în astfel de situații își pierd pe parcurs puterea creatoare a
sufletului, iar cei puțini, care decid totuși să își căștige existent prin
muncă, merg din obligație, cu scârbă sau cu frică la un loc de muncă prost plătit
când de fapt am putea lucra de oriunde ajutați de tehnologiile modern însă,
firica de responsabilități ne face să ne blocăm abilitățile și talentul.
Frica tronează înaintea curajului
împiedicându-ne să spunem ceea ce simțim, să trăim exact așa cum simțim, să
acționăm așa cum ne spune instinctul, intuiția.
Eu pot face acum toate acestea pentru că
sunt atât de liberă încât acționez bazată pe instinct și intuiție, pe ceea ce
pot, știu și îmi doresc să fac, fără a fi îngrădită de nimeni. Am trait prea
mult timp auzind expresiile: nu poți, nu merge, nu ai să reușești…Gata!
Am dat foc tuturor contractelor pe care le
credeam ca fiind confortabile și am semnat altele noi cu împlinirea, iubirea,
abundența, bucuria, fericirea, cu viața adevărată, liberă, trăită în afara
cutiei de carton în care m-am înghesuit mult timp să încap, fără să realizez că
am crescut atat de mare încăt am nevoie de mult spațiu, de mult aer, de multă
lumină.
Da! Am tot ceia ce este necesar pentru a
trăi propria viață așa cum mi-o doresc eu nu cum mi-o impune societarea, turma
și crede-mă că se poate.
Am ajuns în stadiul în care am simțit că
toate aceste transformări sunt necesare dar și posibile iar dacă eu am reușit,
cu siguranță și tu vei reuși.
Am avut atât de multă încredere în mine că
acest salt către bucurie, iubire și împlinire sufletească mă va ajuta să îmi
schimb percepția despre lume și viață si am reușit.Acum tot ce mi-a rămas este
lucrul cu mine în partea nevăzută a lucrurilor, acea parte interioară necunoscută
lumii dar în buna parte nici mie.
Despre toate acestea am
să scriu în articolul următor.
